Avem o strada mare si larga pe langa mesele pietarilor, dar traficul tot lent curge si in ritm de melc. Sigur, nici nu e de mirare, la cum stau parcate in sir indian masinoacele, direct pe trotuar. Ca doar asa s-au invatat zalauanii, sa mearga cu automobilul fix pana unde au de facut o trebusoara sau alta, ca nu cumva sa se deplaseze per pedes vreo 20 de metri. De-a lungul strazii celei noi, stau bulucite unele in altele masini de tot soiul si rangul, in timp ce pietonii sunt nevoiti sa coboare in strada. Aici, se trezesc, fireste, claxonati zor nevoie mare intrucat perturba, vezi, Doamne!, traficul unor alti soferi cu mintea aerisita. Bine-ar fi sa se aeriseasca etajele superioare din tartacute cand vine vorba de a parca in parcarea mare si lata din spatele primariei, ca doar acolo e loc berechet.
La umbra nepasarii cresc multi functionari publici. Deunazi, la un serviciu pentru populatie dintr-un oras salajean, un locuitor grabit sa plece la munca peste granita a solicitat eliberarea unui certificat. Cei de la respectivul ghiseu nu au catadicsit sa-l ajute, spunand, cu toate ca erau in orele de program, ca trebuia sa se incadreze in orarul pentru public. Omul nostru a zburat la ocazie, a ajuns la Zalau si aici, problema lui a fost rezolvata, in cateva minute, in regim de urgenta, de cei care conduc acel serviciu. Tot asa se putea rezolva si in urbea de care apartinea cetateanul. Mare e gradina lui Dumnezeu, pacat doar ca-i tot mai mare spartura pe unde intra cine nu trebuie.
